Anticipare vs Împlinire

De multe ori, anticiparea bate împlinirea.
Acum hai să dezvoltăm un pic asta.

Probabil ai trecut și tu prin momente în care ți-ai dorit extrem de mult ceva. Te gândeai cu ardoare, îți făceai scenarii, abia așteptai să obții acel ceva. Te hrăneai cu această dulce așteptare, chiar dacă te și durea că nu îl aveai. Această anticipare are la bază dopamina, hormon pe care îl vânăm cu toții.

Dopamina intervine în mecanisme de recompensă, în învățare, în control muscular, în motivație, în anticipare. Când ne dorim tare ceva și anticipăm acel lucru, descărcăm dopamină. Ne dă o stare plăcută, ne ține în priză.

Îmi aduc aminte când eram mic și știam că la ora 14 începeau desenele animate preferate. Mă gândeam cu cinci ore înainte la ele. Îmi păstram pufuleți, fructe, pufarine, bomboane să le mănânc special atunci, la acele desene. Asta e anticiparea și tot aici e și recompensa.

Îmi mai aduc aminte și de faza din „Micul prinț”, în care îi spune vulpii că dacă știe că o va întâlni la o oră anume, el se va gândi la ea cu mult timp înainte. E tot o anticipare.

Și cu desenele mele, și cu vulpea, evenimentul împlinit atrăgea bucurie. Era o continuare în platou sau chiar o creștere. În viață se poate întâmpla însă și invers. Să îți dorești atât de tare ceva, să pui atât de mult suflet, încât atunci când îl obții să nu te mai bucuri deloc. Pentru că te-ai consumat intens în anticipare.

V.